Linistea unui oras de munte e spulberata cind, in incinta unui castru roman, un copil descopera o groapa comuna. In furtuna care se stirneste - si care aduce laolalta procurori, arheologi, fosti detinuti politici, ziaristi, politisti si soldati - teoria cea mai plauzibila pare a fi cea a unei crime comuniste din anii '50. Povesti de viata, prevestiri citite in zat de cafea si o tulburatoare relatie de dragoste vin peste tinarul arheolog Petrus, martorul acelei agitatii generale. Pentru un verdict transant, e nevoie de citiva antropologi argentinieni, cautatori ai vechilor desaparecidos"e;, victimele juntei militare de la Buenos Aires, din anii '70-'80. Un calugar straniu, dominat de viziuni ale Maicii Domnului, da un altfel de raspuns misterului acelor oseminte.`Sint aproape convinsa ca Degete mici e cartea pe care Filip Florian a ales-o, dintre cele pe care le-a scris pina acum, ca s-o dea spre publicare. Altfel, de unde constructia impecabila, tonul sigur, personajele rotunde si mai ales o limba romaneasca pe cit de fireasca, pe atit de ironic sedimentata? Toate acestea pentru cristalizarea unei frumoase povesti despre vina si greseala, despre umbrele inselatoare ale trecutului (personal si istoric) - o poveste despre destin si amor lumesc sau ceresc. Recunosc, sint entuziasmata.

"e; (Simona Sora) Degete mici"e; e un roman exceptional, de o limpezime sofisticata, gratioasa si suculenta, sprijinit pe o scriitura dintre cele mai clasic-elegante. Nici o asperitate, nici o poticneala, aproape nimic in plus. O demonstratie pe cit de simpla.